Decalogul comportamentului publicului meloman

Am ales să scriu acest articol deoarece, domeniul meu fiind muzica și astfel participând la nenumărate spectacole, recitaluri, concerte, producții etc., m-am lovit adesea, din păcate, de un comportament neadecvat pentru o sală de spectacol, unde un artist își etalează munca. Există câteva reguli nescrise, transmise din generaţie în generaţie, practicate şi astăzi în marile săli de concert ale lumii, pentru ca un asemenea eveniment să poată deveni trăire artistică, atât pentru public, cât şi pentru interpret, şi pentru ca această experienţă unică să nu fie perturbată de atitudini inadecvate.

1.      Nu întârzia la concert. Dacă totuşi ai întârziat, aşteaptă momentul în care se aplaudă, pentru a-ţi putea ocupa locul.

2.      Prin comportamentul tău, respectă interpreţii şi pe ceilalţi spectatori.

3.      Muzica începe şi se termină în linişte. Onorează şi tu evenimentul în linişte. Nu vorbi, nu răsfoi pliante, nu te plimba prin sală în timpul audiţiei.

4.      Nu mânca, nu bea, nu deranja prin deschiderea unor ambalaje zgomotoase.

5.      Este lipsit de delicateţe să părăsim sala înainte de sfârşitul spectacolului sau să ne pregătim de plecare în timpul finalului. Este nepoliticos să-l ascultăm doar pe cel pe care am venit special să-l ascultăm.

6.      Nu fredona, nu gesticula cu mâna sau cu piciorul în timpul interpretării.

7.      Fotografierea sau filmarea în timpul concertului se fac discret, în momente şi din unghiuri care să nu distragă atenţia interpreţilor.

8.      Pe întreaga durată a concertului mobilul trebuie închis / pus pe „silenţios”.

9.      Răsplăteşte interpretul numai cu aplauze. Se cade să aplauzi la intrarea ansamblului, a dirijorului, a soliştilor. Se aplaudă la sfârşitul unei piese muzicale, în niciun caz în liniştea dintre părţile unei lucrări.

10. Nu-ţi manifesta aprobarea sau dezaprobarea faţă de spectacol prin fluierături, strigăte. Exprimă-ţi aprecierea cu un buchet de flori.

(După András Schiff: Despre muzică, compozitori şi despre mine însumi, Editura Vince, 2003)

Lorena V. Puican


Alegerea corectă

A trecut atâta vreme de când n-am mai scris… N-am uitat că trebuia să zic despre evoluția mea la Liceul de Muzică din Cluj, însă s-au întâmplat multe într-un timp foarte scurt. Pot să încep prin a vă spune că am făcut alegerea corectă.🙂

Mutarea mea la Cluj Napoca și transferul la Liceul de Muizică „ Sigismund Toduță” s-a dovedit un succes. Scopul meu a fost atins, cel puțin până acum, am simțit un progres vizibil și am o poftă de muncă mai mare ca oricând.😀

Așa cum mă așteptam, la început nu mi-a fost ușor. Plecată din mediul în care m-am obișnuit, unde aveam familia, prietenii, colegii, am ajuns într-un loc unde nu cunoșteam pe nimeni. Însă, spre mirarea mea, m-am adaptat foarte repede și chiar a ajuns să-mi placă mult noul liceu. Surpriza mi-a fost mare să văd cu câtă căldură sunt primită de către noii colegi, prima remarcă despre ei fiind aceea că sunt o clasă foarte unită, fapt ce m-a bucurat mult. Acum, după 3 luni și o săptămână de școală, am ajuns să fiu cu unii dintre ei atât de apropiată de parcă ne-am cunoaște de o viață.

La cămin e…ca la cămin.😀 O cameră împărțită, în cazul meu, la trei, palier de fete și de băieți, certuri cu doamnele pedagog pentru încălcarea regulei „băieții nu au voie la fete și fetele nu au voie la băieți” sau alte zeci de reguli încălcate. Stingerea se dă la orele dimineții, când normal ar trebui la 22:00 și ai parte de fete care țipă la telefon în fața ușii aproape în fiecare noapte. În cămin veștile circulă cu viteza sunetului, întotdeauna vei găsi pe pervazele de la geam borcane sau caserole cu mâncare. Ce este al tău nu are cum să fie pus deoparte, nu în camin, mâncarea întotdeauna-i la comun. Dar m-am obișnuit, nu mă plâng.🙂

Programul este destul de special. Orele încep de la 13:30 iar dacă ai ore de instrument de la 12:30 sau 11:30. Timpul de dimineață este rezervat studiului individual, asta în cazul în care găsesți sală liberă și acest lucru se întâmplă destul de rar. Fiind la canto clasic, orele le-am stabilit după-masă de la 16:30 sau 17:30. Miercuri este zi de mers la operă.🙂 După ora de canto și muzică de cameră, mă grăbesc să ajung la Opera Națională. Stau aproape și nu fac mai mult de 10 minute de mers pe jos, însă îmi place să fiu punctuală și întotdeauna mă învoiesc pentru a ajunge la timp.

În schimb, la noul liceu, îmi lipsește Consiliul Elevilor. Am pus mult suflet în acest consiliu, știu cât de important este și câtă nevoie au elevii de el. Aici, din păcate, nu se prea știe de așa ceva, nici măcar nu au fost alegeri anul acesta. Mă implic cât pot și cu ce pot; am reușit să câștig încrederea multor elevi și asta mă mulțumește pentru că pot să le ofer ajutor atunci când apelează la mine în diverse probleme ce țin de CE.

Cam acesta este răspunsul la întrebarea care mi s-a pus adesea în ultima perioadă: „cum este la Cluj?”

Așteptatul în gară după unicul regio 3613 cu capăt de linie la Cluj Napoca (care teoretic are plecarea din Alba Iulia la 15:54 dar întotdeauna vine cu întârziere de 10 minute de la Vințu de Jos), fiind plin de oameni care au în comun spiritul liber al tinereții, venitul acasă doar câteodată în weekend-uri, viața de cămin, toate acestea mă fac să mă simt deja studentă…o fi bine? o fi rau?

Lorena V. Puican


Răscruce de drum

Uneori suntem puşi în faţa unor situaţii care ne obligă să luăm decizii ce ne afectează viaţa şi viitorul. Decizii care poate te scot din confortul cu care te-ai obişnuit până atunci şi te obligă să începi un drum nou. Deşi nesigur, trebuie să decizi iar apoi să mergi înainte cu speranţa că ai făcut alegerea cea mai bună.

O astfel de răscruce de drum mi-a ieşit şi mie în cale, iar decizia pe care am luat-o a fost să mă mut în Cluj Napoca, să mă transfer de anul acesta la Liceul de muzică „Sigismund Toduţă″. Bineînţeles că până să ajung la această decizie au mai fost şi altele în calcul dar am ales să plec deoarece am considerat ca fiind cea mai bună opţiune pentru viitorul meu, chiar dacă asta a însemnat să iau decizia cea mai radicală. Acum nu-mi rămâne decât să merg înainte, să muncesc şi să îmi împlinesc scopul. Nu va fi uşor, mai ales acum, la început. Totul este nou şi nesigur, dar am încredere.🙂 Am încredere că voi evolua şi mă voi dezvolta mai mult, că asta este mai bine pentru mine.

A trebuit să renunţ la multe lucruri dragi. La şcoala şi colegii cu care de 10 ani, de când suntem împreună, m-am mai şi ciondănit, dar alături de care am petrecut clipe minunate de neuitat, la prietenii care apelam atunci când eram în impas şi care ieşeau cu mine de fiecare dată când aveam nevoie de recreere şi lista mai poate continua. Dar aşa cum spunea cineva, o prietenie adevărată rezistă oricât. Cel mai rău îmi pare că trebuie să renunţ la Consiliul Elevilor, la toate planurile mele legate de acesta şi la toţi prietenii din el.  Chiar dacă vom ţine legătura, ceea ce cu siguranţă se va întâmpla, nu o să fie la fel. Aveam planuri mari cu liceul meu şi nu numai. Anul acesta trebuia să organizez şi să prezint balul bobocilor. Tradiţia la noi în liceu este ca miss boboc din clasa a IX-a să prezinte balul în clasa a XI-a. Însă, sunt sigură că totul o să fie bine, colegii mei o să se descurce de minune. Poate o să spuneţi că un an mai pot să activez în consiliul elevilor din Cluj, însă ca să mă implic serios îmi trebuie timp şi aici nu o să prea am, iar faţă de celălalt, unde continuam munca de anul trecut, aici trebuie să o iau de la capăt. Cu siguranţă o să ajut şi o să iau parte la activităţiile consiliului din Cluj, în fond dacă vrei să faci ceva cu adevărat poţi să faci şi dacă nu ai o funcţie.

Acum închei cu regretele, de mâine încep un nou capitol şi sper să fie unul frumos.🙂 O să vă ţin la curent cu evoluţia si adaptarea mea de acolo. Probabil o să am multe să povestesc, dar până atunci, vă urez la toţi un an nou şcolar mult mai bun ca cel anterior!😀

Lorena V. Puican


Muzică şi relaxare :)

În weekendu’ ce tocmai a trecut, de vineri până duminică, am fost în locul unde se află vestita Biserică Neagră (care inițial s-a numit Sf. Maria, primind denumirea actuală după incendiul din 21 aprilie 1689, incendiu care a ars aproape toată cetatea), în oraşul Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”, în minunatul Braşov.

Scopul călătoriei nu a  fost acela de a vizita oraşul, ci de a lucra cu Adrian Mărcan, mare bariton şi solist la opera din Braşov. Această oportunitate am avut-o datorită unchiului meu, bun prieten şi coleg de liceu cu domnul Mărcan, pe care mi l-a recomandat.

Sâmbătă a fost prima zi de lucru, orele de canto desfășurându-se la operă. Mai întâi de toate, domnul Mărcan, mi-a arătat sala de concert. Când am deschis uşa era întuneric şi am păşit cu emoţie, aşteptând ca încăperea să fie luminată. Cu o seară înainte, pe scena operei, s-a derulat ,,La Traviata” iar decorul din actul 4 se afla încă acolo. În faţă mi-a apărut o imagine cu Violetta în ultimele sale clipe de viaţă, iar publicul care a umplut sala, aştepta cu emoţie finalul tragic din operă. Am fost foarte încântată de tot ce am văzut. M-am simţit foarte bine alături de domnul Mărcan şi soţia acestuia, o soprană extraordinară. Mi-a prins foarte bine această experiență şi sunt sigură că tot ce am învăţat o să-mi folosească şi pe viitor.

În toate cele trei zile a fost caniculă, dar asta nu m-a oprit să mă bucur de peisajele ce mă înconjurau şi de imaginile ce alcătuiau povestea oraşului. M-am bucurat cu atât mai mult că, pe lângă puţină relaxare, am avut parte şi de muzică. Drumul înapoi spre casă a fost la fel de frumos, oferindu-mi cadre încântătoare din natură. Am încercat să prețuiesc şi să mă bucur de fiecare clipă, exceptând faptul că trenul a avut 45 de minute întârziere.😀

Lorena V. Puican


Un pas înainte spre viitor

Deşi mâine se împlinesc două luni de când am participat la cursurile de măiestrie de la Bucureşti, ce s-au desfăşurat în perioada 4-9 mai 2011, nu pot să nu scriu despre această experienţă minunată.

Când am aflat de aceste cursuri, știam doar că vor fi selectate 2 eleve foarte bune de la canto clasic, cu posibilități de carieră în viitor, care vor susţine un concert la Alba Iulia alături de renumitul tenor Marius Budoiu, în perioada imediat următoare după reîntoarcerea de la Bucureşti. Îmi doream foarte mult să merg, însă nu mă așteptam să fiu una dintre cele două participante alese, eu  fiind doar pe clasa a X-a, iar prioritate având elevele mai mari.

Marţi dimineață, împreună cu Diana Pocol, elevă în clasa a XII-a, am plecat spre Bucureşti entuziasmate. Cazarea ne-a fost asigurată la căminul Universității Naționale de Muzică București (UNMB), unde cu greu am ajuns după ce am plătit aproape dublu decât prețul normal taxiului, şi care nici nu a știut exact unde să ne lase😀. În fiecare dimineață, pe tot parcursul săptămânii am avut pregătirea rolului/actorie cu regizorul american Vincent Liotta, iar după masă lucram sau asistam la cursurile mezzo-sopranei Viorica Cortez. Într-o zi a săptămânii am asistat şi la câteva ore de pregătire cu tenorul Marius Budoiu, la Palatul Cotroceni. Am fost cea mai tânără participantă şi vă mărturisesc sincer că nici eu şi nici Diana, când ne-am văzut înconjurate doar de absolvenți de facultate sau chiar solişti angajați la operă, nu ne așteptam să fim remarcate sau să se lucreze individual şi cu noi, însă lucrurile nu au fost aşa spre bucuria noastră. Chiar mai mult, cu o zi înainte de gală, doamna Cortez ne-a felicitat pentru că am fost receptive şi prezente la fiecare curs, chiar dacă doar pasiv.

Încă de la primele note ale orchestrei Bucharest Symphonic Pops, condusă de bagheta dirijorului Iurie Florea, am pătruns în atmosfera de poveste a muzicii. După terminarea concertului final, eu şi Diana am fost invitate la masă alături de doamna Viorica Cortez şi alți muzicieni.

Inițial nu am știut cine ne-a plătit aceste cursuri, am aflat abia la gală când ni s-a făcut cunoștință cu trei doamne de la Roşia Montană – Gold Corporation – spunându-ne că am obținut o bursă. Prin această bursă am beneficiat atât eu, cât şi Diana, de gratuitate la cursurile de măiestrie de la Bucureşti, care s-au desfăşurat la Ateneul Român.

Această experinţă de o săptămână m-a ajutat enorm, mi-a deschis uşi şi perspective noi. Interpretarea mea s-a îmbunătățit vizibil, acum înţeleg mult mai bine opera şi misterele ei. Am rămas fascinată de tot ce am învățat la Bucureşti iar aceste cunoștințe n-au făcut altceva decât să-mi stârnească şi mai mult setea de a mă perfecționa şi de a afla cât mai multe.

Concertul de la Alba Iulia a avut loc în data de 27 mai, la Teatrul de Păpuşi ,,Prichindel”, începând cu orele 18:30. Alături de noi au mai venit şi câțiva cursanți precum: Ana Cebotari – soprană, Tina Munteanu – soprană, Sorana Negrea – mezzo-soprană, Florentina Soare – mezzo-soprană si Liviu Iftene – tenor. Pe scenă a mai urcat şi albaiulianul Florin Ormenişan, aflat acasă între două angajamente, iar invitatul special a fost Marius Budoiu. Corepetitor a fost cunoscuta pianistă Adela Bihari.  S-au pus afișe în tot oraşul, iar evenimentul a apărut şi în presa scrisă, astfel ne-am bucurat de o sală plină.

Programul serii a fost alcătuit din arii celebre precum: Una furtiva lagrimaElixirul dragostei (G. Donizetti), Quella fiamma che m’accende (B. Marcello), Porgi AmorNunta lui Figaro (W.A. Mozart), Habanera Carmen (G. Bizet), Aria IoanaFecioara din Orleans (P.I Ceaikovski), BarcarolaPovestirile lui Hoffmann (J. Offenbach), Aria OrlofskiLiliacul (J. Strauss), Meine Lippen sie kuessen so heissGiuditta (Fr. Lehar), Still wie die Nacht (C. Bohm), CeardasSylvia (E. Kalman), O soave fanciullaBoema (G. Puccini), Tu, ca nun chiagne (E. de Curtis), Parigi o caraTraviata (G. Verdi). În final toţi artiştii am interpretat Brindisi din Traviata de G. Verdi.

Alte articole în presă:

Lorena V. Puican

Remember him for what he’s done…

2 ani…mi-e dor😦

You will, be missed, by all your fans 
I clenched, my fists, but this’ so hard to withstand
If I had the power to change one thing, I’d bring you back today
But life’s not promised and that won’t change, im’a meet you there some day

In this lifetime I wonna thank you, for showing me the man in the mirror
In this lifetime I wonna thank you, you motivated the whole world to deliver

We cry out of joy (for you) 

There’s so much joy in our heart

Oh I wish, the world could see you the way I did
And I wish, they witnessed how a wonderful dad you were to all your kids
And I noticed it didn’t stop there, saving children was one of your goals
Just donating all of your millions, so they could one day rule the world

In this lifetime I wonna thank you, for showing me the man in the mirror 
In this lifetime I wonna thank you, you motivated the world to deliver

We cry out of joy (for you)

There’s so much joy in our heart

One word for the media, please help the people see the love
Stop this garbage you’re feeding us, show him for what he really was
Remember there was more to come, remember he’s the chosen one
Remember he’s the wisest one, remember him for what he’s done
Remember him for what he’s done, remember him for what he’s done 

In this lifetime I wonna thank you, for showing me the man in the mirror
In this lifetime I wonna thank you, you motivated the world to deliver

We cry out of joy (for you)

There’s so much joy in our heart 

Lorena V. Puican


Am reuşit!

Ieri, 10 iunie 2011, a avut loc proiectul ARTA pentru toţi! A fost un succes şi asta poate să o confirme toată echipa şi toți participanții.

A fost primul meu proiect şi trebuie să recunosc că n-a fost unul ușor de organizat. Am avut mult de muncit şi puţin timp la dispoziţie. În această perioadă am avut şi multe activităţi profesionale, deoarece nu puteam lăsa muzica pe locul al doilea. Aveam atât de multe de realizat şi eram presată de timp încât au fost momente în care am crezut că o să cedez sau cel puţin nu credeam c-am să reușesc să le fac pe toate bine la timp, dar m-am concentrat, am mers înainte şi am avut sprijin moral, care a fost foarte important.

Am reuşit ceea ce mi-am propus, să promovez cultura prin artă în rândul elevilor de liceu, am reuşit să le fac cunoștință cu muzica, desenul şi arhitectura. M-am bucurat  să primesc un feedback atât de pozitiv din partea participanților care mi-au spus că şi-au dat seama ce puține știu despre muzică şi arte plastice şi le pare rău că n-au studiat un instrument mai devreme. Am fost surprinsă să văd ce încântați au fost şi de spectacolul final, rămânând în sală şi după terminarea lui pentru a mai asculta câteva acorduri la chitară, un ritm antrenant la tobe sau o voce caldă la microfon. Prin acest spectacol am vrut să le arăt cât de variată e muzica, astfel am combinat muzica clasică cu cea pop şi rock. Proiectul a fost promovat în presa scrisă şi audiovizuală. Sper ca în curând să pun şi câteva poze.

Mulțumesc echipei şi tuturor celor care m-au susținut, fără de care acest proiect nu putea fi realizat. Le mulţumesc şi celor din echipa YB şi îi încurajez să meargă mai departe pentru că fac treabă bună.🙂

Lorena V. Puican